Recent mi-am
exprimat opinia în Ziarul Financiar despre cum se poate realiza racordare unei
ţări precum România la instituţiile europene şi internaţionale.
Puteţi citi mai
jos articolul publicat şi online, pe site-ul Ziarul
Financiar:
.............
Cum racordezi o
ţară la structurile europene şi internaţionale? Ai grijă să fie bine
reprezentată de cei care vin în "shuttle diplomacy", că vorbim de
miniştri, secretari de stat, şefi de agenţii etc, respectiv te asiguri că ai
experţi excelenţi în grupurile de lucru şi între funcţionarii instituţiei cu
pricina. România a stat din 1989 încoace slăbuţ comparativ cu potenţialul său
din această perspectivă, cu excepţii însă, observându-se totuşi în ultimii ani
un reviriment, în special la capitolul Bruxelles-Luxemburg-Strasbourg, pe axa
instituţiilor europene.
Ce se poate
face cu "shuttle diplomacy"? Se pot face multe, în contextul în care
factorul politic - căci el vine în general în delegaţii - înţelege ideea de
consiliere şi se lasă consiliat în definirea unei viziune coerente de ţară.
Restul e abilitate de networking şi negociere, în combinarea apărării
interesului naţional cu necesarul compromis pentru obţinerea unei majorităţi
într-o adunare cu geometrie complexă a intereselor. Aici este necesar un progres mult mai mare, iar progresul nu poate veni
decât din presiunea publică pentru o prestaţie calitativă mai bună la nivelul
aleşilor.
Ce se poate
face la nivelul grupurilor de experţi, veniţi în vizită la nivelul grupurilor
de lucru? În primul rând, antrenarea lor în "de-ale instituţiei", de
către românii care sunt deja la faţa locului, şi le pot oferi informaţii
preţioase cu privire la cutumele instituţionale, dar şi limitele în care se
poate negocia: de multe ori vezi, în funcţie de naţiune, delegaţii fie prea
curajoase fie prea pasive, şi mai tot timpul extremele nu sunt apreciate în
aparatele birocratice internaţionale.
Dacă în primele
două cazuri se poate vorbi de delegaţii "naţionale", din ce în ce mai
mult în cadrul instituţiilor internaţionale ajung români pe bază efortului
personal, pe baza unor proceduri dure de selecţie. Sunt mândri pe bună dreptate de munca lor, mulţi nu ajung acolo pe baza
unor referinţe naţionale, şi aşadar e important ca în cazul acestora
instituţiile româneşti, prin reprezentanţele de la faţa locului, să întindă
primele mâna, pentru a stimula crearea unei veritabile reţele româneşti în
organizaţia internaţională cu pricina, cu un flux inteligent al informaţiei.
Nimeni nu are de pierdut din această deschidere, toţi au de câştigat: dacă ne
uităm la alte naţiuni, care fac tot posibilul de a-şi promova oamenii în
instituţiile internaţionale (iar pentru poziţii mai înalte, mai mereu e nevoie
de recomandare naţională, indiferent cât de bun ai fi ca tehnocrat), înţelegem
de ce este un joc win-win. Între timp, pentru
România şi români, a bon entendeur salut!
Dan LUCA /
Bruxelles
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu