Ȋntr-o eră a globalizării şi a avântului tehnologic adaptarea sistemului
educaţional este indispensabilă. Despre reforma educaţiei româneşti scriam în
articolul publicat de ziarul
Argeşul, marţi, 4 martie.
Redau în
continuare materialul integral:
............
Citeam acum câteva luni ideile unui
profesor de la Harvard, Zbingniew Bochniarz, specializat în dezvoltarea
economică a ţărilor din Europa Centrală şi de Est. Ce-i doreşte el României?
“Simplificarea sistemului de taxe, eliminarea birocraţiei, transparenţă în
sistemul public şi investiţii în educaţia viitorilor oameni de afaceri şi a
angajaţilor din sectorul public”.
“Educaţia trebuie reformată pentru
ca studenţii să primească o cantitate echilibrată de cunoştinţe teoretice,
aptitudini practice şi atitudine. Petrecem prea mult pentru a-i pune pe
studenţi să înveţe cunoştinţe care se învechesc foarte repede. Ei nu sunt
învăţaţi cum să pună în practică aceste cunoştinţe. Pentru că problemele din
viaţa reală sunt interdisciplinare, ei trebuie învăţaţi să lucreze împreună, să
colaboreze, pentru că singura modalitate pentru a ne rezolva problemele este să
colaborăm. De ce să înveţe pe de rost aşa de multe informaţii? Trebuie să li se
dea şansa să aplice ceea ce au învăţat. În SUA, când pleacă din universitate,
studenţii au competenţe să rezolve probleme practice. Unele universităţi din
Europa se îndreaptă spre acest sistem”, explica profesorul. Zbingniew Bochniarz
consideră că “românii sunt foarte creativi, sunt foarte sus, undeva între
primele 14 ţări din lume în ceea ce priveşte folosirea internetului. Şi nu cred
că toţi se joacă pe internet. Acesta înseamnă că au abilităţi. Dacă pot aplica
aceste aptitudini pentru a sprijini antreprenoriatul, economia s-ar dezvolta”.
Dacă ne uităm spre Polonia, aşa cum
sublinia profesorul Bochniarz, avem acolo un exemplu de ţară fost-comunistă
care a ştiut cum să transforme mentalitatea, cultura şi valorile vechi în
altele noi, adaptate realităţilor contemporane.
Vă propun o viziune pragmatică, din
perspectiva cererii şi ofertei, şi nu una pur universitară. Ne plângem de multe
ori de calitatea învăţământului, ne plângem de rezultatele de la bac, dar
adevărul este că nu facem de multe ori un lucru esenţial: nu le explicăm
copiilor noştri de ce “dacă ai carte, ai parte”, contribuind astfel la
motivaţie. Iar motivaţia e foarte importantă într-o lume în care tehnologia are
un loc educativ important, dar este văzută şi ca distracţia numărul unu care te
îndepărtează de teme.
În primul rând, trebuie să înţelegem
atât noi, cât şi copiii noştri lumea în care trăim şi noile reguli care o
definesc: schimbarea continuă, globalizarea, importanţa mai mare ca oricând a
schimburilor interculturale – şi, în context, a limbilor străine, mobilitatea
muncii în plan global. Lumea nu stă să ne aştepte, evoluează, cu viteze
diferite, după cum ne arată şi rezultatele globale în materie de educaţie. Asia
accelerează şi obţine rezultate foarte bune în ştiinţele exacte, Africa
încearcă, la rândul ei, să recupereze decalajul mare. Avem nevoie de un
parteneriat serios între sectorul privat şi mediul universitar, în vederea
pregătirii tinerilor pentru piaţa forţei de muncă, atât de dinamică.
În acest context, sunt interesante
şi evoluţiile cu privire la şcolile profesionale, căci în multe domenii meseria
bate diploma. În acelaşi timp, avem nevoie de înţelegerea unui lucru de bază:
te duci acolo unde sunt slujbe, mobilitatea e cheia. Trebuie mereu să încurajăm
crearea de slujbe în România, neîmpiedicându-i totodată pe cei care doresc să
plece să lucreze în lumea în dezvoltare – căci vestul Europei e şi el în pană
de slujbe – putând să revină şi să pornească proiecte antreprenoriale odată
întorşi în comunităţile locale.
Dan LUCA / Bruxelles
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu