Preşedinta
Asociaţiei Registrului Român de Lobby, Laura Florea, explica într-un recent
material Foreign Policy, ce presupune lobby-ul, şi unde se poziţionează lobby-ul românesc în
prezent: “Bussiness-ul de lobbying este subsumat unui domeniu mai larg, care se
numeşte public affairs - însemnând relaţiile instituţionale, în mod special. O parte
a public affairs înseamnă lobbying, ceea ce semnifică influenţarea deciziilor
privind politicile publice de către grupurile de interese. Dacă m-aţi fi
întrebat acum trei ani v-aş fi zis că numeri firmele de consultanţă pe degetele
de la o mână, acum poate că aş zice pe degetele de la două mâini, dar... nu mai
mult de atâta. Firmele au început să se preocupe de zona asta începând cu 2006,
2007. Adică după ce am aderat la Uniunea Europeană. Bruxelles-ul este din ce în
ce mai aproape de noi, ei au nevoie de reprezentare în România, noi avem nevoie
de reprezentare acolo. Dar domeniul se află încă la
început”.
Acelaşi
material subliniază că “peste 30% din legile naţionale şi reglementările
statelor membre derivă din legislaţia europeană. Ponderea este de 60% în probleme de mediu şi de 80% pentru problemele
economice. Dacă în 1985 erau aproximativ 650 de lobbyişti la Bruxelles, astăzi
sunt 15-20.000 de lobbyişti care influenţează instituţiile UE”.
Blogul de faţă
găzduieşte ample materiale pe acest subiect:
Dan LUCA /
Bruxelles
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu