În noul
material pe care l-am pregătit pentru cititorii ziarului Argeşul,
mi-am propus un bilanţ al anului 2013.
Puteţi citi şi
dumneavoastră în continuare acest articol, publicat marţi, 24 decembrie:
.........
2013, an pe
care îl anticipam foarte dinamic, a demarat cu manifestări specifice unui an
preelectoral. Partidele politice europene şi-au ales în cea mai mare parte
candidaţii, chiar dacă liderii de campanie nu au fost încă anunţaţi oficial. Pe
fondul crizei, au apărut mişcări eurosceptice în multe din statele europene.
Aşa cum
precizam încă de la începutul lui 2013, europenii au aşteptat cu mare interes
rezultatul alegerilor din septembrie din Germania, asistând la victoria Angelei
Merkel pentru cel de-al treilea mandat de cancelar. Dacă până la alegeri,
aceasta a insistat pe teme germane, doamna Merkel, după “reconfirmarea” în
funcţie, se va reorienta mai mult spre problemele Europei. Deciziile europene
“mari” vor continua să poarte amprenta puternică a Berlinului.
În timp ce
eforturile pentru scăderea şomajului continuă, Europa se preocupă din ce în ce
mai tare de reindustrializare, energie, dosare cheie, cu multe evenimente în
cursul anului, în arena europeană, dar şi în România. Acestea se anunţă
prioritare şi pentru perioada următoare.
O nouă faţă pentru Uniunea Europeană?
La mijlocul
anului, Croaţia devenea noua membră din cadrul Uniunii Europene, adăugând
Comisiei un portofoliu separat pentru Protecţia Consumatorului. Uniunea Europeană încearcă să transmită că procesul de extindere a UE este
ceva real, palpabil.
Pe de altă
parte însă, dezbaterile privind statutul Marii Britanii, în interiorul sau în
afara Uniunii Europene, continuă, dar până după alegeri, indiferent de
speculaţii, nu putem vorbi cu certitudine despre referendumul propus de
actualul premier pe acest subiect. Scoţia a avut şi ea pe parcursul anului
momente în care a reamintit posibilitatea de a se “desprinde” de Londra.
Spre sfârşitul
anului s-au intensificat şi discuţiile pe tema independenţei Cataloniei.
Situaţiile celor două state sunt diferite – şi până acum despre Scoţia se
vorbea ca ţară separată din cadrul Marii Britanii, în timp ce Catalonia a avut
un rol special în istoria Evului Mediu. Premierul britanic susţine
referendumul, însă guvernul spaniol se declară împotriva consultării populaţiei
pe această temă, din considerente constituţionale. În cele două state dorinţa
de independenţă are mari implicaţii economice. Catalonia este una dintre
provinciile cele mai bogate ale Spaniei. O separare a Scoţiei ar implica
renegocieri în privinţa resurselor. După părerea unor specialişti, aceste
manifestări ar încuraja şi alte regiuni din Europa să recurgă la separarea de
“statele mari”.
2013-ul românesc
Ne-am luptat
pentru Schengen, ne-am susţinut dreptul de a munci liber în Uniunea Europeană,
am avut un an cu manifestări de stradă, că a fost vorba de Roşia Montană, de
gazele de şist, de procentele alocate din bugetul de stat către educaţie sau
medicină; am dezbătut privatizări, infrastructură şi modificări legislative… am
tot dreptul să afirm că în România lucrurile se mişcă.
Dar pentru 2014
ne aşteaptă alegeri europene şi până atunci avem de “promovatť un comisar
european care să obţină un portofoliu cât mai important pentru ţară şi să
muncim cu toate forţele pentru 2019, când România urmează la preşedinţia UE.
Dan LUCA /
Bruxelles
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu