De mai bine de douã luni, în fiecare vineri, public articole în Jurnal
de Dâmboviţa. In materialul
publicat pe 4 octombrie propun soluţii concrete pentru a motiva românii sã
voteze pentru europarlamentare.
Articolul este publicat şi pe blog:
---------------
Omul simplu se întreabă, ce sunt alegerile europene? Chiar merită să
mergem la vot pentru aşa ceva? Aceleaşi feţe pe care le vedem în fiecare
campanie electorală, aceleaşi promisiuni greu de urmărit dacă s-au materializat.
O ducem mai bine de când suntem în Uniunea Europeană? Se pare că da, dar schimbarea nu este
spectaculoasă, cel puţin nu până acum. Poate şi criza pe care o trăim de vreo 5
ani nu ne permite să vizualizăm prosperitatea.
Eu zic că putem avea alegeri europene în România pline de
sens, în care cetăţenii să fie cu adevărat interesaţi, în care să putem discuta
chestiuni reale. Mingea este însă în terenul
partidelor politice. Avem o echipă europarlamentară echilibrată,
avem periodic nevoie însă şi de suflu nou, de oameni conectaţi atât la
realitatea de la Bruxelles cât şi la cea din România. Această "dublă
pălărie", precum şi complementaritea necesară între voinţa politică şi
expertiza tehnică, face ca influenţa la Bruxelles să fie maximă, căci am avea
oameni care să vorbească şi româna şi "bruxelleza".
Dacă avem pe
listele propuse de partidele politice româneşti candidaţi care înţeleg cu adevărat
complexitatea politicilor europene, realtăţile politico-administrative româneşti,
şi de multe ori chiar nuanţele regionale, avem o şansă să avem un dialog util
societăţii româneşti. Miza e mare, cine formează echipa de 32 de eurodeputaţi
care vor conecta România la Europa până în 2019, când preluăm preşedenţia UE? Dacă
vom merge însă pe aceleaşi nume, cu aceleaşi subiecte tocite de malaxorul
mediatic românesc, riscăm să pierdem interesul pentru astfel de interacţii. Şi e mare păcat. Pierde instituţia europeană, pierde partidul politic,
pierde ţara şi pierde cu siguranţă şi cetăţeanul român.
Cred cu tărie că cei care doresc să candideze pentru legislativul
european trebuie să poată aborda liber şi realist subiecte precum: resursa umană
necesară pentru relaţionarea României la UE, pârghii pentru implicarea
sectorului de afaceri şi a societăţii civile româneşti în înţelegerea dinamicii
legislative europene, reforma instituţiilor europene şi avantajul României. Ȋn acelaşi timp viitorul
eurodeputat trebuie să prezinte perfect contextualizarea politicilor europene
la România. Exemple concrete, unde s-a greşit cu “micul românesc”, resursele
României – legislaţie şi emoţii, industrializarea europeană – cum ne poziţionăm
ca ţară.
Încrederea
cetăţenilor în construcţia europeană a scăzut şi s-a accentuat pe fondul
crizelor repetate. Sondajele de opinie ilustrează clar acest lucru, nuanţând
însă, observăm că cetăţenii nu critică ideea de Uniune Europeană, însă nu
sprijină sistemul european creat în ultimii ani. Cetăţenii europeni în general,
manifestă o reticenţă faţă de oamenii politici, şi modul lor de a se implica în
problemele reale ale cetăţenilor.
Simplificând
puţin, poza europeană a anului preelectoral 2013 arată destul de şifonată.
Guvernele, politicienii aflaţi la putere, navighează într-o nebuloasă fără
sfârşit, cu prea puţine soluţii. Partidele de opoziţie încearcă la nivelul
ţărilor membre să propună soluţii, dar credibilitatea mesajului politic scade
pe zi ce trece. Astfel apar noi lideri, noi
mişcări, noi propuneri şi asta nu e rău. Problema e că majoritatea dintre
aceştia îşi clădesc discursul public pe radicalizarea mesajului anti-sistem, cu
conotaţii anti-UE. Ceea ce este şi mai grav, cu astfel de propuneri, unele
partide obţin creditul ţării. Rezultat palpabil este că doar reuşesc blocarea
sistemului politic din bazinul electoral respectiv, fără nici un ajutor concret
pentru cei care i-au votat.
Ce poate
cetăţeanul european să înţeleagă din tot ce-l înconjoară? Ce gâdeşte unul din
cei 500 de milioane de europeni? În cine îşi pune speranţa de salvare? Dacă
mergem în această direcţie, partidele anti-sistem vor profita enorm de
alegerile europene de anul viitor. Într-un scenariu catastrofă, vom avea 25%
din Parlamentul European de după mai 2014 dominat de eurodeputaţi care sunt
împotriva UE, sunt pentru revenirea în matricele naţionale, fără nici o şansă
de a menţine sistemul european.
Mai este încă
timp pentru a schimba rezultatul alegerilor europene. Neimplicarea nu ajută,
iar delăsarea lasă loc profitorilor. E timpul noilor oameni politici să iasă în
faţă. E momentul ca partidele tradiţionale transnaţionale să îşi dea mâna
pentru a discuta proiectul european. Să vedem ce oameni avem în ograda partidului
pentru a-i împinge în responsabilizarea europeană. Un proiect european care are
nevoie de transparenţă, simt politic practic şi ambiţia unor lideri puternici
de a avansa cu adevărat.
Nu mai e voie
să avem mesaj dublu. Exact ceea ce discutăm în Parlamentul European să povestim
şi acasă, la televiziunea naţională. Nu mai avem
nevoie de expresii, “păi Bruxelles-ul a decis”, când suntem eurodeputaţi sau
comisari europeni.
Dacă există
subiecte periculoase din punct de vedere politic, acestea trebuie discutate. Miza este uriaşă – e practic miza de a continua sau nu proiectul european.
Fără proceduri greoaie, rutină sau
birocraţie! Putem demonstra că UE este structura care rezolvă problemele cetăţenilor,
care crede cu adevărat în calitatea vieţii cetăţenilor săi.
Dan LUCA /
Bruxelles
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu