Codruţ
Pascu, managing partner al biroului din România al firmei de consultanţă
Roland Berger Strategy Consultants, scria recent în Ziarul Financiar, despre
ceea ce şi-ar putea propune România pentru următorii 20 de ani, după ce, în
ultimele două decenii a realizat aderarea la UE şi NATO.
Aşa cum spuneam
într-un mesaj anterior, există
multe proiecte bune, însă sustenabilitatea şi coerenţa lipsesc adesea. România
se dovedeşte încă oscilantă
şi imprevizibilă.
În încercarea
de a găsi un nou obiectiv pentru România în următorii 20 de ani, autorul
povesteşte că a lansat “o întrebare deschisă atât către top-managementul
celor mai mari companii din ţară, pe care noi i-am considerat „liderii de
azi“, dar şi către studenţii români de la universităţile de top din România
şi de peste hotare, pe care îi socotim „liderii de mâine“, întrebându-i
care este, din punctul lor de vedere, principalul obiectiv al României pentru
următoarele două decenii”.
Conform
acestuia, “marea majoritate a managerilor, dar şi a studenţilor, au considerat
evident răspunsul: convergenţa reală a României cu media europeană (vorbim de
Uniunea Europeană – UE), atât în ceea ce priveşte indicatorii cei mai uşor
cuantificabili (PIB per capita), cât şi în ceea ce priveşte factorii
calitativi, să spunem, şi anume standardele de viaţă”.
Pascu
concluziona “Pentru a concura însă cu alte pieţe, atât din Europa, cât şi din
afară ei, trebuie să fim cel puţin la fel de buni, ceea ce nu vom putea reuşi
în acelaşi timp şi în agricultură, şi în chimie, IT sau auto pe lângă multe
altele. Până acum, sursa principală de competitivitate exploatată în
România a ţinut de costul redus al resurselor umane sau al unor resurse
naturale. Acest avantaj competitiv nu va mai fi suficient în următoarea
decadă şi de aceea avem nevoie să creăm altele”.
Pe importanţa resursei
umane competitivă am insistat şi eu, factor esenţial, indiferent de
domeniul în care dorim performanţa.
Dan LUCA /
Bruxelles
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu