Pentru dezvoltarea capacitaţii României de a fi prezentă
în dezbaterea europeană şi de a influenţa politicile la nivel comunitar este
nevoie şi de asocierea cu state asemănătoare în ceea ce priveşte interesul pe
anumite sectoare.
Filiera latină
trebuie exploatată în special în privinţa relaţiei cu Italia, una dintre
fondatoarele Uniunii Europene. Italia este o ţară pe care o
urmăresc de ceva vreme. Observam după vizita la Roma din
primăvara anului 2011 că multe companii, chiar şi multinaţionale, se plângeau
de contextul de afaceri din Italia, dificil de înţeles şi mai ales greu de
anticipat. Implicarea în afacerile europene, lăsată la nivelul specialiştilor,
a abandonat dezbaterea europeană pe un loc codaş în Peninsulă. Cele câteva sute
de persoane cunoscătoare ale fenomenului european au încearcat să
conştientizeze importanţa mecanismului comunitar şi implicaţiile asupra Italiei,
însă jocul italian nu s-a simţit la intensitate maximă.
Un an mai târziu însă,
avându-l pe fotoliul de premier pe Monti, spre fericirea multor italieni,
“Italia a început să joace din nou la nivel comunitar”. Prestaţia
noului prim ministru italian, Mario Monti, a redat siguranţa cetăţenilor.
După recentele alegeri, Enrico
Letta, noul şef al Executivului italian, îşi doreşte reducerea măsurilor
drastice şi susţine în faţa cetăţenilor o “Europă care să îi ajute, care să
ofere bunăstare, oportunitaţi şi dezvoltare”.
Să revenim însă la ce înseamnă
Italia pentru România. În primul rând, Italia reprezintă “casa adoptivă” pentru
peste un milion de imigranţi români, aproape un sfert din numărul total de
minorităţi ai ţării.
Aşa cum spunea fostul secretarului
de stat pentru afaceri europene, Luminiţa Odobescu, este bine că relaţiile
bilaterale între cele două ţări “sunt tot mai bune”, cu preocupări pentru “creştea
prezenţei investitorilor italieni în economia românească, cu accent pe
domeniile energetic, infrastructură şi agricultură”.
Conform Ministerului
Afacerilor Externe al României, relaţiile româno-italiene se desfăşoară sub
semnul Parteneriatului Strategic Consolidat, semnat în 2008. “Prezenţa unei
numeroase comunităţi româneşti în Italia şi a unei mari comunităţi de afaceri
italiene în România conferă o dimensiune social-economică extrem de importantă
acestei relaţii. Totodată relaţiile bilaterale sunt caracterizate de contacte
politice frecvente şi variate”.
“Italia ocupă locul 2 în topul
partenerilor comerciali ai României, cu o pondere de 12,18% din volumul total
al comerţului exterior al ţării noastre”.
Din punct de vedere cultural,
“la Roma funcţionează Accademia di Romania iar la Veneţia, Institutul Român de
Cultură şi Cercetare Umanistă. Pe lângă cele 6 lectorate italiene existente în
România - Bucureşti, Cluj-Napoca, Constanţa, Craiova, Iaşi, Timişoara şi cele 6
lectorate româneşti în Italia - Padova, Milano, Pisa, Roma, Torino, Cosenza),
limba italiană se mai predă la Oradea, Suceava şi în alte centre, iar limba
română la Reggio Calabria, Catania, Florenţa, Milano, Napoli, Pisa, Torino şi
Udine. În România există 4 licee cu clase bilingve româno - italiene („Dante
Alighieri” şi „Ion Neculce” din Bucureşti, „Gheorghe Bariţiu" din Cluj
Napoca şi Grupul Şcolar „Transilvania” din Deva. “În Italia există 73 de
asociaţii româneşti, printre care figurează şi numeroase biserici aparţinând
cultelor religioase”.
“În Italia se desfăşoară de
mai mulţi ani Proiectul privind predarea cursului de limbă, cultură şi
civilizaţie românească în şcolile italiene. În anul şcolar 2012-2013, proiectul
cursurilor de Limbă, Cultură şi Civilizaţie Românească a fost extins. Au fost
repartizate 215 de grupe de elevi în 153 de unităţi şcolare, în nouă regiuni
ale Italiei (Piemonte, Veneto, Lazio, Friuli Venezia Giulia, Umbria, Lombardia,
Puglia, Toscana, Sicilia)”.
Conform datelor date
publicităţii de ambasadele celor două ţari, schimburile comerciale între
acestea au atins un record în 2011. Volumul importurilor în domenii precum gastronomia,
industria textila, produsele şi maşinile agricole, produsele siderurgice, au
demonstrat importanţa cooperării diplomatice şi a “efortului depus de reţeaua
de producţie din ambele ţări într-o perioadă în care se resimt în continuare
efectele crizei economice europene”, sublinia ambasada italiană.
Experţii în afaceri europene
aşteaptă o repoziţionare a Italiei în dezbaterile europene, Preşedenţia
italiană a UE din al doilea semestru al anului 2014 fiind un bun prilej de a
repune Italia pe harta Europei influente. Italia, ca a treia mare putere
economică din eurozonă şi una dintre statele ce sprijină integrarea, are rolul
său în stabilirea viitorului UE, după cum sublinia recent ambasadorul din
Peninsulă.
Surse pentru redactarea
materialului:
Dan LUCA / Bruxelles
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu