vineri, 24 august 2012

România - participant mediocru la construcţia şi integrarea europeană

După ce a fost prost clasată în toate topurile privind absorbţia și utilizarea fondurilor europene, România poate acum risca excluderea europeană, nu doar marginalizarea sa de către restul statelor membre, avertizează Vasile Pușcaș într-un interviu acordat recent.

"De ani de zile tot transmit mesaje publice despre deficienţele structurale şi politice ale abordării fondurilor europene în România, dar nu am găsit nici ascultători şi, cu atât mai puţin, doritori să remedieze situaţia. Am arătat numeroase categorii de bariere, de la cele structural-sistemice până la natura instituţională şi politică defectuoasă a autorităţilor de management, comunicarea publică, informarea, complicaţiile ghidurilor şi orientărilor programelor operaţionale şi sectoriale, calitatea şi tratamentul resurselor umane, coordonarea şi implementarea, însăşi raportarea la aplicarea politicilor europene în România, dar şi multe altele pe care nu mai are rost să le reiau. Acum suntem faţă în faţă cu realitatea penalităţilor şi chiar ameninţarea dezangajărilor. Mărturisesc că nu am mai întâlnit un caz asemănător în istoria Uniunii Europene, iar această unicitate trezeşte nu doar mirare din partea autorităţilor comunitare, dar şi a statelor membre, investitori străini, instituţii financiare internaţionale şi o imensă nedumerire în rândul cetăţenilor europeni. Cert este că înregistrăm nu numai costuri imense de oportunitate, ci şi costuri financiare imediate care sunt şi vor fi suportate de toate categoriile de cetăţeni ai României. În fapt, ne-am manifestat doar ca participanţi mediocri la construcţia şi integrarea europeană, autoperiferizaţi în Piaţa Internă, candidaţi la acutizarea subdezvoltării (dacă mai e loc!) şi nepăsători faţă de necesităţile şi aspiraţiile cetăţenilor români. Se spune că a greşi este omeneşte (au avut erori şi alte noi state membre, dar le-au remediat în cca. 2-3 ani), însă a persista în greşeală e diabolic. Autorităţile române vor încheia acest exerciţiu bugetar european (2007-2013) doar tânguindu-se că nu au eliminat greşelile, fără a arăta de ce, cum a fost posibil (şi mai ales admisibil!) şi, ceea ce e mai grav, fără a arăta responsabilii. De unde apare îngrijorarea că s-ar putea perpetua astfel de atitudini, în anii care urmează, trimiţându-ne de la periferizare la autoexcludere din procesul integraţionist european", declară fostul Negociator.

Nu de "ingredient minune" avem nevoie, spune Pușcaș, ci "de un management adecvat al politicilor europene şi al afacerilor europene în ţara noastră, de politici publice interne care să creeze bunuri comune şi şanse pentru investiţii şi bunuri private. Soluţiile sunt în Bucureşti şi localităţile României şi nu doar la Bruxelles sau în alte state membre ale Uniunii Europene. Avem nevoie de europenitate la noi acasă, nu doar în aşa-zisa politică externă. Şi mai e nevoie de voinţa reală de a ne comporta ca un veritabil stat membru al construcţiei europene. Văicărelile şi defetismul politicienilor şi administratorilor de la noi ascund alte intenţii, dar în nici un caz servirea interesului cetăţenilor. Aderarea la Uniunea Europeană ar fi trebuit să accelereze dezvoltarea şi modernizarea economico-socială a întregii societăţi româneşti, conform unor strategii şi programe coerente şi realiste. Dar, cum spunea, recent, un jurnalist scoţian, România nu funcţionează deoarece e întoarsă cu susul în jos. Aşa că ceea ce e necesar să facem şi pentru cazul fondurilor europene nu e mare filosofie ori "minune", ci, pur şi simplu, să repunem ţara pe traseul normalităţii şi adevăratei europenităţi. Elita locală a trădat aspiraţiile enorme ale cetăţenilor români legate de aderarea la Uniunea Europeană, iar după acest experiment ruşinos şi costisitor, din ultimii ani, ar fi cazul să revină la solul sănătos care a adus-o pe lume, să se dedice redresării şi reconstrucţiei României europene".

Dan LUCA / Bruxelles


Un comentariu:

Gabriela spunea...

Felicitari pentru articol! Are dreptate Domnul Profesor.

Guvernanta fondurilor europene in Romania arata din pacate ca un copil prost crescut (a se citi diform cu malformatii, adica fara ochi si urechi, dar cu o imensa foame de bani si o neostoita frica din cauza propriilor cosmaruri).

E trist ca aderarea Romaniei la UE, care parea pentru multi o sansa de a reaseza lucrurile in ordinea fireasca si normala, s-a transformat intr-o vanatoare de vinovati, o cursa spre autoreferentialitate, in care birocratia atinge cotele absurdului.

E trist pentru ca cei care ne fac asta stiu. Ei stiu ca ceilalti procedeaza altfel si totusi persista in greseala lor, lasandu-ne pe noi cei multi (si poate inca cu speranta) sa fim ridicoli!

Dar, pentru ca intotdeauna se poate si mai rau, voi strange din dinti inca o data si-mi voi continua apostolatul - pentru ca eu cred. De aceea, nu voi pleca, nu voi ceda si nu ma voi schimba.