Iată că americanii apreciază felul în care românii văd lucrurile şi chiar publică un volum în care să fie cuprinse învăţăturile româneşti. Diana-Florina Cosmin consideră că “în special noi, românii, ne autocriticăm foarte mult, dar ne este foarte greu să ne responsabilizăm pentru a schimba, efectiv, ceva”. Aşa cum a observat şi Matthew, paradoxal, şi total greşit, românilor le vine mult mai greu să vorbească despre lucrurile frumoase din ţara lor decât despre cele urâte.
Pe ce principiu a apărut ideea acestei cărţi? De exemplu, dacă în România mentalitatea oamenilor a rămas de aşa manieră încât „nu ne dăm seama că fiecare trăieşte, de fapt, viaţa pe care şi-o alege singur”, americanul întreprinzător va imprima fraza “fiecare trăieşte viaţa pe care şi-o alege singur” pe un tricou şi l-ar vinde la colţ de stradă, iar americanul obişnuit îl va purta cu mândrie pentru că simte cu adevărat motto-ul.
Deşi America nu are o istorie la fel de veche precum a României, la ei contează rădăcinile - „Eu am o vorbă: ca să fii arhitectul viitorului tău, trebuie să fii mai întâi istoricul trecutului tău”, punctează si Matthew Cross.
Românilor le lipseşte curajul de a spune ce gândesc, de a recunoaşte că sunt români, de a promova valorile româneşti şi uită să vină în faţă ori de câte ori este posibil, cu atâtea exemple pozitive, demne de făcut cunoscute lumii întregi, fără nici o exagerare sau patriotism exagerat. Şi atunci, nu numai americanii, ci şi alţii ar recunoaşte potenţialul nostru naţional.
Dan LUCA / Bruxelles
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu