Universitatea Educaţiei Nonformale

Am mai scris despre necesitatea adaptării educaţiei la cerinţele actuale, la corelarea între pregătirea teoretică, experienţa practică şi realitate.

Mi-a atras atenţia un material al Forbes care încurajează “autoînvăţarea”, ca “proces centrat pe fiecare individ în parte, pe nevoile fiecăruia şi pe pasiunile fiecăruia; un proces în care oamenii să se dezvolte, nu să devină şabloane”.

Încă tineri, dar observând diferenţa între ceea ce oferă sistemul de educaţie şi ceea ce se caută, ceea ce ar prinde mai bine, cei de la CROS încearcă să schimbe imaginea asociaţiilor studenteşti în societate, să dezvolte un alt fel de educaţie, care evident ar reuşi să formeze un alt fel de indivizi.

Educaţia nonformală pe care o promovează de câţiva ani Traian Brumă împreună cu colegii lui este complementară învaţământului superior şi adună în acest moment 120 de reprezentanţi ai organizaţiilor studenţeşti pasionaţi de două domenii vaste şi dinamice - Resurse Umane şi Comunicare. Aceştia “au acces la mentori şi la coachi, la traininguri, la stagii de practică în diverse companii şi la bibliografia şi informaţiile centralizate în comunitate. În plus, prin interacţiunea cu ceialţi pasionaţi, comunităţile lor de practică funcţionează ca un hub unde învaţă să înveţe singuri”.

Concret la ce se aşteaptă tinerii fondatori? Ca peste 5 ani proiectul lor să se prezinte ca o adevarată universitate la care să predea mentori şi coachi, în cadrul căreia să aibă realizări concrete, proiecte implementate şi numeroase contacte profesionale.

Dan LUCA / Bruxelles