România 5 ani în UE: bilanţ şi analiză

De ce să nu recunoaştem, Bruxelles-ul este locul ideal pentru a discuta profilul României în Uniunea Europeană. La început de săptămână, peste 100 de persoane, comasate într-o sală a Reprezentanţei Permanente a României pe lângă UE, au făcut un bilanţ de aproape 3 ore asupra performanţelor ţării noastre la nivel comunitar.

Evenimentul Clubului “România-UE” Bruxelles a dat multor români posibilitatea să îşi exprime părerea despre actuala situaţie, dar să prezinte şi soluţii pertinente. Ambasadorul Mihnea Moţoc puncta chiar în deschidere “prin prestanţa sa Clubul a devenit o instituţie”, observaţie care îmi face mare plăcere dacă îmi amintesc cum lansam proiectul Clubului cum vreo 8-9 ani.

Revenind la dezbatere, pe lângă intervenţiile care au făcut deliciul presei, şi aici subliniez declaraţia actualului consilier prezidenţial Leonard Orban (despre interesul scăzut al clasei politice româneşti pentru afacerile europene), dar şi cea a europarlamentarului Theodor Stolojan (asupra ministerului afacerilor europene), au fost şi abordări tehnice, axate pe calibrarea fină a României la mecanismul comunitar.

Nu s-au schimbat prea multe în România pe hârtie din punct de vedere al mecanismului legislativ, bază fiind încă HG din 2008.
Se observă treptat o activare a Parlamentului României în mecanismul comunitar.
România a creat prea multe “insule instituţionale” în pregătirea mandatului naţional de negociere, iar după aderarea la UE hemorogia de personal calificat a accentuat această lipsă de coordonare.
Analizele sunt mixte supra performanţelor României: am reuşit să promovăm şi să impunem dosare mari, precum Strategia Dunării, dar nu ne-am valorificat încă potenţialul, nu suntem încă în logica de stat membru UE.
Trebuie să avem mai mult consens politic pe palierul afacerilor europene.
România realizează alianţe politice ad-hoc în funcţie de dosarele în lucru.
Este important în negocieri să avem sprijinul sau cel puţin neutralitatea Comisiei Europene, să găsim alianţe în rândul statelor mari pentru dosarele pe care le promovăm.
Sunt foarte complexe dosarele inter-sectoriale şi urmărim unicitatea mesajului.
Încă există prea mult formalism între europarlamentari pe de o parte şi deputaţii şi senatorii din ţară, pe de altă parte, în problematica europeană.
Colaborarea cu Parlamantul României a crescut în intensitate în special în 2011, 2010 fiind aproape inexistent din acest punct de vedere.
Este important să avem un mecanism de networking stimulat de către autorităţile româneşti.

Foarte bine apreciată a fost şi intervenţia GrupRomânia, cu o propunere concretă de strângere a ideilor vehiculate într-o formă “instituţionalizată”, de genul Cărţii Verzi.

Salut de asemnea implicarea reprezentanţilor corporaţiilor, patronatelor, sindicatelor şi ONG-urilor în dezbatere, o premieră pentru evenimentele româneşti, în care figurile instituţionale domină agenda.

Personal, am punctat legatura acestei dezbateri cu conferinţa Clubului din martie 2007 de la Parlamentul European, la care întrebarea cheie a fost: Cum să transformăm succesul individual al românilor – recunoscut de toţi cei prezenţi - într-un succes de ţară, al “echipei România”? Cred că întrebarea este încă de actualitate.

Dan LUCA / Bruxelles